|
Executorii bancari reprezintă o ameninţare reală pentru serviciul public al justiţiei în România.
În cadrul programului său de cooperare cu Ministerul Justiţiei român, Consiliul Europei a organizat un seminar cu privire la executarea hotărârilor judecătoreşti în materie civilă şi comercială pe 19 şi 20 noiembrie 2003 la Sibiu, în inima Transilvaniei. Pentru Uniunea Naţională a Executorilor Judecătoreşti acest seminar a reprezentat o nouă ocazie pentru a colabora încă o dată cu Consiliul Europei, prin intermediul membrilor săi Mathieu Chardon şi Armando Oliveira, care sunt, de asemenea, şi experţi în cadrul Consiliului Europei. Delegaţia a fost organizată de domnul Philippe Biju-Duval, membru în Consiliul Europei. Experţii Consiliului Europei au fost doamna Genevieve Fiala (Elveţia), domnul Mathieu Chardon (Franţa) şi domnul Armando Oliveira (Portugalia). Executori bancari cu statut special În timpul acestui seminar, experţii Consiliului Europei şi membrii U.I.H.J. au aflat de existenţa executorilor bancari însărcinaţi să execute hotărârile judecătoreşti pronunţate în favoarea băncilor ai căror angajaţi sunt. În fapt, legea română autorizează băncile să încredinţeze anumitor angajaţi ai lor posibilitatea de a proceda la executare silită pentru a recupera sumele care le sunt datorate de către debitorii lor. Aceste dispoziţii sunt în contradicţie cu principiile neutralităţii şi independenţei care sunt caracteristicile fundamentale ale agenţilor însărcinaţi cu executarea în cadrul Uniunii Europene. Reamintim că Recomandarea Rec. (2003) 17 a Comitetului de miniştri al Consiliului Europei, adoptată pe 9 septembrie 2003, stabileşte norme minimale privitoare la executarea hotărârilor judecătoreşti. Această recomandare prevede că executorii judecătoreşti trebuie să fie obiectivi în relaţiile lor cu părţile. În nota sa explicativă, Consiliul Europei arată statelor membre, în care executorii judecătoreşti servesc de intermediari între părţi, că sunt invitate, în temeiul Principiului IV.4 să vegheze ca aceşti agenţi de executare să fie profesionişti în relaţiile lor cu părţile şi să nu acţioneze de manieră neobiectivă. Ne putem întreba în mod legitim cum pot fi îndeplinite acele exigenţe atât timp cât executorul judecătoresc este un angajat al creditorului şi nu un profesionist independent. Un prejudiciu considerabil U.I.H.J. nu poate decât să deplângă existenţa acestor executori bancari care stabilesc o veritabilă justiţie în două viteze, punând la dispoziţia băncilor mijloace de care nu poate dispune simplul cetăţean şi care aduce, de asemenea, prejudiciu executorilor judecătoreşti români. Sperăm ca Statul român să ştie să remedieze rapid această situaţie îngrijorătoare pentru statul de drept, cu trei ani înainte de intrarea României în Uniunea Europeană.
|
